«

»

Apr 08

HEPATITA CRONICA, CAUZE, SIMPTOME, TRATAMENT

HEPATITA CRONICA, CAUZE, SIMPTOME, TRATAMENT Hepatita cronica

Suferintele cronice ale ficatului reprezinta una din cele mai serioase probleme de sanatate, atît pentru bolnav, cît si pentru medicul care-l îngrijeste.

Hepatita cronica a fost individualizata ca boala abia la sfîrsitul deceniului V al secolului nostru de catre H. Kalk. In conturarea clinica si paraclinica a bolii, scoala româneasca de medicina interna reprezentata de Octavian Fodor, Ion Bruckner, Veniamin Runcan si Radu Paun, si-a adus o contributie de prestigiu.

Hepatitele cronice pot fi definite ca inflamatii cronice ale ficatului, cu o durata ce depaseste 1 an, fiind situate ca patologie si gravitate între hepatitele acute si ciroze. De aceea, statisticile evidentiaza în peste 80% din cazurile suferintelor cronice hepatice prezenta în antecedente a unei hepatite acute virale. In acest cadru este de mentionat, pentru o informare cît mai completa, participarea si a altor factori care pot fi încadrati în cele 20 de procente si din rîndul carora se pot aminti mononucleoza infectioasa, leptospiroza ictero-hemoragica, parazitozele, substantele toxice, medicamente administrate nerational, carentele alimentare, etilismul cronic.

Referitor la epidemiologia bolii, hepatitele cronice sunt mai frecvente la femei decat la barbati, proportia fiind de 4/1 în favoarea primelor. Sunt afectate în special persoanele tinere, existând totodata si un anumit determinism genetic sau, cu alte cuvinte, o predispozitie ereditara.–> Un cunoscut specialist în boli de ficat, De Groote, a clasificat hepatitele cronice în doua categorii, dupa criterii clinice si paraclinice, bine justificate: hepatita cronica persistenta si hepatita cronica activa (agresiva).

Hepatita cronica persistenta este o forma mai usoara de boala, care mai este cunoscuta si sub numele de reziduala sau stabilizata. Starea generala a bolnavului, buna la aproximativ 50% din cazuri, prezinta totusi o serie de simptome ca de exemplu somnolenta dupa mese, o stare de oboseala permanenta, unele tulburari dispeptice (digestie dificila, balonari), scaderea apetitului, o usoara jena în hipocondrul drept (zona abdominala în care este situat ficatul).

Examenul de laborator biochimic si imunologic este de un real folos diagnosticului, deoarece evidentiaza valori moderat crescute pentru testele hepatice (timol si transaminaze), prezenta la 60% din bolnavi a antigenului Australia si cresterea usoara a gamaglobulinelor A si M pusa în evidenta cu ajutorul imunogramei sau imunoelectroforezei.

Boala este, în general, benigna, ca evolutie fiind vorba de un proces patologic stationar, vindecarea avand loc într-o perioada de 1—2 ani. Totusi, uneori hepatita cronica persistenta poate trece într-o forma clinica mult mai periculoasa, cum este hepatita cronica activa (agresiva).

In aparitia hepatitei cronice active sunt incriminati si factori genetici, constatandu-se uneori o anumita evolutie a bolii chiar la bolnavii care urmeaza constiincios tratamentul igieno-dietetic si medicamentos recomandat. Nu dorim ca afirmatia sa fie considerata demobilizatoare, în sensul inutilitatii tratamentului, boala evoluand nefavorabil oricum, deoarece ne putem usor închipui cum ar arata starea sanatatii acestor bolnavi daca nu ar urma un tratament.

La examenul clinic, alaturi de simptomele deja mentionate, se adauga marirea în volum a ficatului si a splinei (hepato-spleno-megalie) la 2/3 din cazuri, aparitia icterului si a unor tulburari hematologice: anemie, purpura trombocitopenica. Testele de laborator biochimice si imunologice sunt si ele modificate. Astfel laboratorul biochimic evidentiaza valoarea crescuta a analizelor cunoscute sub numele de teste hepatice (sau de disproteinemie): timol, sulfatul de Zn, transaminaza oxal piruvica (GPT), fosfatazele alcaline. Dintre ele, transaminaza marita valoric arata totdeauna un proces de liza (distrugere) a celulelor ficatului  (hepatocitoliza). Rezultatele acestor analize, eliberate unui bolnav, vor fi însotite totdeauna de valorile lor normale, corespunzatoare tehnicii de lucru folosite.

In ceea ce priveste testele imunologice, in hepatita cronica activa este prezent antigenul Australia, factorul reumatoid (cu valoare de autoanticorp) si este constatata o hipergamaglobulinemie, care prezinta fie o crestere a imunoglobulinelor G, fie a tuturor celor trei tipuri de imunoglobuline G; A si M. Auto-anticorpii reprezentati de factorul antinuclear (decelat prin imunofluorescenta indirecta), anticorpii anti-muschi neted si anticorpii antimitocondriali au o valoare diagnostica deosebita, însa pot fi determinati numai în laboratoare de imunologie datate tehnic în acest scop. Uneori este pozitiva chiar reactia Bordet-Wassermann, ceea ce creeaza dificultati diagnostice si de interpretare.

In lipsa unei terapii adecvate, hepatita cronica trece în ciroza într-o perioada cuprinsa între 2—5 ani, în timp ce tratata serios si constiincios [dietetic si medicamentos], pot fi cîstigate remisiuni clinice si biologice durabile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Puteti folosi aceste HTML etichete şi atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>